Lăsaţi emoţiile să circule!

Auzim frecvent ca explicaţie a comportamentelor, mai ales a celor negative că au rădăcina în copilărie. Câteodată avem impresia că este un dat pe care îl moştenim şi pe care îl transmitem mai departe fără vreo posibilitate de schimbare. Dacă sunt de acord cu prima parte, în sensul preluării anumitor caracteristici de la părinţi, cred cu tărie că putem schimba cursul lucrurilor atunci când ne dorim, pentru a putea transmite copiilor un altfel de bagaj. Nu pentru a deveni părinţi perfecţi ci pentru a le oferi libertatea de a se dezvolta liber de dorinţele noastre, de a deveni varianta lor cea mai bună. Inevitabil, atunci când vrem să oferim copiilor “ceva” acel lucru trebuie să se regăsească mai întâi la noi.

Să luăm exemplul emoţiilor. Poate aţi observat deja că vă este mai greu de acceptat anumite emoţii la copilul vostru, poate furia, poate tristeţea sau frica. De exemplu, în funcţie de emoţiile care v-au fost autorizate în copilărie veţi avea predispoziţia să încurajaţi acelaşi tip de comportament sau dimpotrivă, veţi face exact invers. Copilul din voi va reacţiona în faţa copilului vostru. Iată câteva întrebări la care puteţi reflecta: Cum erau receptate emoţiile voastre de părinţi atunci când eraţi copil? Ce vă spuneau aceştia atunci când vă era frică, când eraţi trişti sau furioşi?

“Doar nu ai să plângi acum pentru atâta lucru”, “Frica este pentru cei slabi, tu eşti curajos, nu ai de ce să te temi”, “M-am chinuit să îţi ofer tot ce eu nu am avut şi tu tot nu eşti mulţumit”, “Noi nu ridicăm tonul şi nici nu ne enervăm atunci când nu ne convine ceva”, “Viaţa este mai complicată decât atât, dacă te enervezi aşa uşor din nimicuri, ce ai să faci mai tarziu?”, “A-ţi arăta emoţiile este un semn de slăbiciune, trebuie să te controlezi”, şi câte şi mai câte au mai fost spuse şi repetate ani de zile. Este normal că absorbim aceste îndemnuri mai ales că vin din partea persoanelor semnificative şi de care depindem. Fără să vrem, le integrăm, sub forma – voi face la fel sau voi face exact pe dos, ceea ce înseamnă că rămân prins în acelaşi scenariu.

Cum putem modela comportamentul nostru şi implicit al copiilor noştri? Acceptaţi emoţiile voastre în primul şi verbalizaţi-le. De exemplu, spuneţi copiilor că sunteţi supăraţi, nervoşi sau că vă este teamă, gândiţi cu voce tare pentru a putea permite copiilor să observe că emoţiile sunt normale, trăite de adulţi în egală măsură şi că ele ne permit de fapt o reorganizare, luare de decizii sau schimbări pe planul comportamental. Fiţi autentici, autorizaţi-vă să greşiţi, cereţi-vă scuze, plângeţi atunci când simţiţi, lăsaţi emoţiile să circule. Nimic nu este mai reconfortant decât să te simţi acceptat şi recunoscut aşa cum eşti. Blocarea emoţiilor, reprimarea lor, conduce la suferinţa şi la boală.

Cu dragoste de viaţă,

Dr. Psihoterapeut Roxana Grigoraş

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *