”Toți copiii fac, tu de ce nu poți?”

Cred că fiecare dintre noi am auzit această întrebare din partea părinților care, desigur, doreau să ne ofere un imbold. Fie că era vorba despre a mânca, a ne face lecțiile sau a învăța, a ne juca într-o modalitate liniștită sau a fi cuminți și lista poate continua.

Cu siguranță că această comparație menită să ne conducă pe calea cea bună avea efectul scontat de cele mai multe ori, mai mult pe moment. Ca o pastilă care trata un efect dar nu și cauza. Acum, ca adulți și părinți poate am avut și noi tendința să procedăm la fel, sau, chiar dacă nu ne-am propus asta, ne-am trezit făcând aceste comparații.

Iată câteva explicații pentru care noi, ca părinți este bine să renunțăm la această ”pastilă”:
• Fiecare om deci inclusiv copiii au nevoie să se simtă acceptați. Comparațiile insinuează implicit că un altul ar fi mai bun;
• Nevoia de a se simți unic și iubit. Atunci când comparăm transmitem mesajul implicit că iubirea este condiționată – te iubesc doar dacă faci asta;
• Reversul medaliei: dacă eu îl compar cu alți copiii și el o va face chiar dacă nu neaparat în privința comportamentelor pozitive. În adolescență auzim de multe ori explicația unor comportamente nocive pusă pe această seamă: ”Fumezi? Da, pentru că și colegii mei o fac!”
• Pentru că rănesc și critică și din aspecte negative nu pot să se nască decât alte aspecte negative.
Deci, iată doar câteva motive pentru care comparația aduce mai mult rău pe termen lung. Așadar, îmbrațișați copilul și spuneți-i cât de mult îl iubiți, cu bune și cu rele. Ați putea avea surpriza că acest gest simplu, să fie mai eficient decât nenumăratele predici despre cum ar trebui să se comporte și cum nu.

Până data viitoare, adu-ţi aminte să fii bun cu ceilalţi şi să rămâi fidel ţie însuţi.

Fiţi extraordinari,
Roxana și Valer

0 replies

Leave a Reply

Want to join the discussion?
Feel free to contribute!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *